mai 28, 2018

Cronica pasarii arc – Haruki Murakami

Pamantul era tare si inghetat si din cand in cand mai cadea cate-un fulg de nea. Amintirile m-au purtat inapoi pe acele strazi, cand imi simteam plamanii plini de aer rece si cand vedeam aburi iesind din gurile trecatorilor.
Mi-am dat brusc seama ca acela fusese momentul in care incepuse sa se schimbe ceva. Da, cu siguranta a fost punctul de cotitura, dupa care fluxul din jurul meu a inceput sa tradeze o schimbare evidenta.

Cronica pasarii arc este, pentru mine, o noua lectura revelatoare. Imi pare tare rau ca nu am suficient timp la dispozitie sa aprofundez intr-un timp mai scurt scrierile lui Murakami, sunt sigura, dupa a doua carte citita, ca ma voi regasi in multe din paragrafele cartilor sale.
In aceasta carte a sa autorul abordeaza un melanj de realitate cu fantezie, amesteca planurile astfel incat te trezesti ca o pura intamplare nu este ceea ce pare ci o calatorie complexa intre senzatie si imaginatie.

Totul este trait intens, dureros de complex, sentimentele si constiinta devenind laitmotivul (nu ar fi prima carte de acest gen care imi place).

Pasarea arc poposeste pe creanga unui copac din zona si rasuceste arcul lumii, anuntandu-si gestul printr-un sunet aparte. Cand nu mai rasuceste arcul lumii, isi inceteaza existenta, dar nu stie nimeni asta.

Recunosc, au fost si cateva pasaje mai sangeroase in carte, chestii cu care nu m-am simtit foarte impacata, care mi-au transmis niste stari ciudate si confuze. Dar sunt trairi, sunt lucruri pe care nu le pot povesti ori reda in cuvinte. E ciudat cum o scriere suficient de lunga (aproape 700 pagini) m-a blocat in asa fel incat sa nu pot scrie prea mult despre ea. E mai mult un roman care trebuie supus meditatiei.
Daca sunteti adeptul cumpararii dintr-o librarie online, apelati cu incredere la libris unde gasiti si carti in engleza.
Spor la citit!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *