august 7, 2018

Namaste

Imi aduc aminte cum, acum 2 ani si ceva, eram la Reims si o asteptam pe Lena, o amica, sa iasa de la soarecii ei (era farmacista si facea cercetare intr-un program de medicamente). Cladirea era foarte inalta, pe mai multe laturi, iar “curtea interioara” betonata avea presarate de ici colo cuburi de beton pe care se asezau oamenii. Pe unul din ele m-am asezat si eu, a observat pulsul pana a ajuns soarele la mine, dupa care m-am mutat (Lena a intarziat atunci 40 min – dar era prinsa, nu se ruja). Acum, cand ma uit in urma si parca simt cum cadeau peretii aceia pe mine, cand vad translatia oamenilor de pe un cub pe altul stau si reflectez la coliviile in care suntem inchisi.
De-a lungul istoriei au fost reguli si etichete de respectat. S-au schimbat, desigur, dar tot un soi de control este. Trebuie sa facem aia si aia, sa fim in rand cu lumea. Si asta ne sufoca, ne inchide mintile, ne limiteaza spiritual.
Probabil asta a simtit Sega (nu prea-mi dau seama ce nume romanesc e acesta) cand si-a strans bocceluta si a plecat in India sa se redescopere. N-am fost in India, nu stiu daca functioneaza meditatia, dar stiu un lucru: multe trebuie incercate pentru a-ti afla sufletul pereche si anume sinele acela pierdut (fiindca, mai nou – mai nou fiindca acum i-am gasit o insemnatate expresiei, eu asta inteleg prin suflet pereche). El a plecat si-apoi a scris o carte. Si o carte buna chiar, cum ma bucur ca mi-a fost dat sa citesc avand in vedere ca fugeam de literatura romana contemporana ca dracul de tamaie (aici o sa se bucure M.M.

caci trebuie sa citesc o carte de la ea, dar cand se va intoarce in tara).
Sega pleaca si incearca lucruri care la inceput i se par dracesti, si anume meditatia dinamica (de exemplu). Are parte de trairi, de dialoguri cum nu si-ar fi imaginat si reuseste sa faca o calatorie in propriul sine sa-si cunoasca toti chiriasii (ceea ce eu cred cu tarie ca ar trebui sa facem fiecare). Bineinteles, fuga nu este o optiune, dar nu inseamna ca de fiecare data cand plecam pentru a ne regasi e o fuga. Scapatul de balast (cum spune Sega) se face prin infruntarea temerilor, acceptarea propriilor defecte si cunoasterea lor, nu aruncarea lor intr-o pivnita si puse sub cheie. Procesul acesta se face in interior, nu prin schimbarea exteriorului (dar e foarte benefica imbinarea lor).
Mi-a placut, mult mult de tot cartea (dar bag de seama ca mie imi plac mult scrierile despre meditatie, despre dialog interior, cum a fost si Eat Pray Love – partea cu India). Poate e un semn ca trebuie sa merg si eu pe-acolo, la un ashram.
Una peste alta, recomand din inima. Cartea Namaste. Un roman de aventuri spirituale in India o puteti gasi la orice librarie online, dar eu recomand libris unde puteti gasi si carti in engleza.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *