decembrie 21, 2017

Valiza

Intr-o calatorie plecam de obicei cu 23 kg bagaj de cala. Dar oare ne incape in bagaj tot ce strangem pe parcurs? Vom putea lua cu noi, inapoi, restul? Trebuie, cand impachetam, sa aruncam o parte…
Era un joc atunci cand eram mica, acum nu stiu de mai este, multe nu mai sunt de-atunci… Se numea valiza si trebuia sa scrii pe-o foaie 10 obiecte (incepand cu aceeasi litera) ce-ar fi incaput in asa ceva. Atunci trebuia sa faci selectia, sa te pregatesti (indirect), pentru maturitate. Pot sa iau aia? Nu incape? Pot inghesio ailalta? Nu merita.. Si tot asa.
Si uite ca ajungem oameni mari, asa cum multi dintre noi si-au dorit in copilarie (din varii motive). Eu una mi-am dorit sa cresc mare (uneori ca sa am puterea sa ma razbun pe cei ce ma raneau atunci, alteori ca sa pot fi ca cei mari, etc). Acum, in pofida fricii de a imbatrani, uneori imi doresc sa treaca timpul mai repede. Dar asta e o alta discutie, divaghez…
Eram la valiza… Fiecare, la casele noastre, avem valize, valijoare, pachetele, gentute, etc., toate umplute cu diferite lucruri. Dar, in viata, sunt momente in care trebuie sa pleci de acolo si sa iei cu tine O SINGURA valiza, cu permisiunea de a cantari maxim  23 kg. In alea 23 kg insa e inclusa si greutatea valizei, deci alegerea-i si mai grea. Si-atunci cantaresti, arunci lucruri (mai ales daca esti plecat de-acasa, nu mai ai cum sa lasi lucrurile intr-un loc sigur, deci alta solutie decat renuntarea definitiva la ele n-ai). Recantaresti, apoi iar arunci… Si tot asa, pana ajungi la masa optima.
Biensur, exista si varianta de a plati surplusul.

Asta daca esti suficient de legat d unele chestii si esti dispus sa platesti. Da-i scump, si te pune pe ganduri… Merita? Merita sa cari atata bagaj scump dupa tine, bagaj care poate e doar ceva care te amageste si nu are o valoare reala?
Eu una rar am reusit sa fac o triere corecta in aeroport, grabita fiind si contra-cronometru. Real vorbind mi s-a intamplat o singura data, dar numai atunci cand am fost pregatita. Metaforic vorbind, mi s-a intamplat de foarte multe ori, si doar in perioada cand am reusit sa renunt la obiecte cand eram pe Charles de Gaulle, tot atunci am devenit si persoana care a putut sa faca trierea in suflet. Fiindca prea mult am pastrat uneori flori in apa care incepusera sa putrezeasca, cand trebuia sa le arunc de mult.
Regretul meu e unul singur, ca au fost flori nemuritoare, carora nu le trebuia apa, dar pe care le-am neglijat, s-au prafuit, eu fiind prea ocupata sa ingrijesc pe cele frumoase la inceput dar hidoase la scurt timp. Am evitat sa tin ghivece, mintindu-ma cu florile de vaza. Si-mi accept acum pacatele, sunt de acord sa platesc pentru surplusul ales demult. Fiindca am ales prost, am incredintat povesti soptite unora ce le-au strigat in gura mare, le-au deformat si le-au umplut de noroi, fara a tine cont de imprejurarile momentelor in care le-am daruit. Dar nu-i nimic, asa cum am gasit mereu alte zboruri, voi gasi si de-acum inainte. Dar incetul cu incetul voi sti mai bine sa triez, sa cantaresc…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *